Avem nevoie de minți savante și forță de muncă

Avem nevoie de minți savante și forță de muncă

Adineauri, se vorbea despre nivelul înalt al șomajului în țara noastră, acum însă, reieșind din statistica oficială, se face simțită tendința inversă. Conform totalurilor anului 2018, numărul cetățenilor angajați în cîmpul muncii a trecut de 1 mln. 343 mii persoane, fiind cea mai mare rată de creștere din ultimii șase ani.  

Asta în timp ce multe sfere ale economiei înregistrează un deficit de specialiști calificați. Poate oare fi restabilit echilibrul dintre cerere și ofertă?  

Puțini savanți

În ratingul Global Talent Competitiveness Index 2018 (GTCI), care evaluează capacitatea statelor de a menține și atrage angajații pe piața muncii, Moldova a pierdut 11 puncte. În anul precedent, ea deținea locul 86 din 119 țări (între Ecuador și Vietnam). Indicele GTCI este elaborat în baza unei evaluări medii, reieșind din șase criterii: reglementarea pieței, atractivitatea pentru forța de muncă străină, posibilitatea unei creșteri personale, motivarea angajaților să rămînă pe piața muncii, nivelul de dezvoltare a sectorului tehnic și nivelul general de educație. Potrivit ratingului, în Moldova cea mai bună situație s-a creat în sfera educației. Aceasta se află pe locul 10 din 119 la numărul persoanelor cu studii superioare. Dar Moldova duce lipsă catastrofală de savanți și ingineri (poziția 115).

Dar dacă lipsa profesorilor încă nu a devenit un motiv de neliniște zilnică a angajatorilor, lipsa inginerilor calificați se resimte pretutindeni. În plus, economia națională are mare nevoie de persoane cu studii medii speciale, adică de muncitori de calificare înaltă. Conform Biroului Național de Statistică, cei mai solicitați ar fi specialiștii industriei textile și de confecții, specialiștii în transport și comunicații, muncitorii industriali calificați, specialiștii în construcții.     

Sezonul angajaților năimiți

Majoritatea oamenilor muncesc în sectorul agrar. Numărul angajaților în această sferă a sporit cu mai bine de 95 mii și a atins cifra de 537,4 mii. De unde această creștere?

Veaceslav Ioniță, doctor în economie și expert IDIS Viitorul, crede că în sectorul agrar în cea mai mare parte o constituie sezonierii.   

”Este categoria, să o numim așa, a argaților, care nu prea are legătură cu bugetul țării. Adică, din activitatea acestor oameni nu se fac defalcări în fondul social și altele. La sat, terenurile au fost consolidate, liderii angajează argați pentru 10-12 zile, foarte rar pentru un timp mai îndelungat, pentru ca ei să îndeplinească anumite lucrări în anumite condiții. Ca regulă, nu se încheie careva acorduri formale de muncă. Pentru a redresa cumva situația, la finele lunii decembrie 2018 a fost adoptată Legea ”Privind lucrătorii sezonieri”. Desigur, asta s-a făcut deoarece guvernul vrea să cunoască procesele care au loc pe piața muncii din Moldova. O altă sarcină – scoaterea din zona invizibilă a economiei a banilor care lucrează acolo și includerea lor în orbita fiscală. Cu adoptarea legii, statul va putea reglementa relațiile reciproce dintre fermieri și argați, pentru a le asigura acestora din urmă dreptul la pensie și asigurare medicală”, a explicat Ioniță.  

Deocamdată, nu toți înțeleg cum va arăta o asemenea procedură de control din punct de vedere tehnologic. Posibil, prin lanuri și vii vor circula controlori, care vor verifica cine și în ce măsură prășește, seamănă, curăță și îngrijește viile etc. 

Unde vin investitorii?

Deși Republica Moldova este considerată o țară agrară, aici poate fi dezvoltată și industria. Să nu uităm că avem tradiții încă în perioada sovietică, pe atunci RSSM era un plai dezvoltat industrial. În anii nouăzeci, o parte din acele tradiții au fost pierdute, halele unor întreprinderi care fabricau produse tehnologic avansate au fost transformate în depozite comerciale, bazaruri sau piețe de vechituri.       

Dar în țară a fost restabilită industria sticlei, a cosmeticelor, cea de cofetărie și panificație, cea de conserve, de fabricare a uleiurilor, vinurilor, de producere a cărnii, covoarelor, textilelor, cea de confecții, s-au păstrat întreprinderile de producere a aparatelor și echipamentelor, a încălțămintei, articolelor din ceramică etc. 

Una dintre metodele de dezvoltare a industriei a fost crearea Zonelor economice libere. La finele lui 2016, Ministerul Economiei a adoptat Concepția de dezvoltare a Zonelor economice libere pentru anii 2017-2019. Acum putem deja face niște totaluri preliminare. Azi în țară activează 7 zone economice libere cu 11 subzone și 10 parcuri industriale. Principalul gen de activitate al ZEL este producerea industrială - cca 75% .

Din 2012, în cadrul ZEL au fost create 15 mii locuri de muncă. Modest indice. În opinia lui Veaceslav Ioniță, motivul este insuficiența investițiilor directe.   

”Trebuie să înțelegem ce înseamnă investiții străine directe, adică crearea unor noi locuri de muncă. Dacă în țară vine o companie străină, aceasta aduce cu sine nu doar tehnologii noi, mode de administrare și experiență pentru angajați, dar în special – piețele de desfacere. Adică, investitorul străin care deschide o hală textilă sau o întreprindere pentru producerea materialului de bobinaj, își va vinde produsul în mod sigur. Dar nu e ușor să-ți vinzi marfa într-o țară foarte săracă din Europa. Încă înainte de anul 2009 autoritățile noastre atrăgeau agenții în ZEL conform principiului ”mergeți acolo unde vă spunem noi”. Din punct de vedere logistic, putea fi un colț foarte nereușit al republicii. Dar nu poți proceda așa cu investitorul care aduce bani în țară. Cu toate acestea, pe piața muncii din țară există schimbări spre bine. Astfel, din 2012, în 11 subzone ZEL au fost deschise diverse întreprinderi”, explică expertul 

Deosebit de elocvent, în această ordine de idei, a fost exemplul Găgăuziei. La Comrat, anul trecut s-a desfășurat primul forum investițional – parcul industrial din Comrat, împreună cu Tracom-ul din Chișinău și Edineț, face parte din primele trei cele mai eficiente parcuri industriale de pe teritoriul țării. 

Una din direcțiile importante de activitate ale ZEL-urilor moldovenești a devenit producerea pieselor de schimb și a componentelor de bobinaj pentru automobilele unui șir de producători mondiali (anul trecut la Comrat a fost deschisă o fabrică a companiei Fujikura). Volumul de producere a constituit, conform rezultatelor anului trecut, cca $500 mln. Este un indice foarte solid pentru Moldova. Acum trebuie să depunem tot efortul pentru ca să dezvoltăm ramura. Iar pentru aceasta trebuie să precizăm ce-și doresc noii noștri angajatori?

Ei doresc localizarea producerii, adică alegerea unei locații comode pentru amplasarea halei sau a fabricii, cu perfectarea sistemului logistic, cu posibilități de creare a infrastructurii. Desigur, ei au nevoie de personal. Investitorii occidentali au deja experiență de muncă în țările Europei de Est și înțeleg, că pentru ei este avantajos să instruiască specialiștii proprii, nu să-i caute pe cei cu anumite deprinderi. Și asta – oferind imediat angajatului și un salariu atractiv, și condiții de trai. Cu regret, chiar și investitorii veniți în Moldova deocamdată creează locuri de muncă fără a investi în ele mijloace considerabile. Spre exemplu, la noi un loc de muncă a costat $ 20 mii, în timp ce în unele țări din Europa de Est – în medie $140 mii. Aceasta se explică prin faptul că în prezent noi abia începem formarea proceselor tehnologice, în timp ce acele țări – România, Bulgaria – le-au depășit deja. La noi însă angajatorii abia formează noua clasă muncitoare de nivelul cerut. Și unde poate fi ea instruită?   

ȘTP de tip nou  

Aici trebuie să ne ajute așa-zisele școli duale. Odată  cu destrămarea URSS, Moldova a pierdut nu doar statutul de republică industrială, dar și rețeaua ramificată a școlilor de instruire la fabrici și uzine. 

Acum problema educației profesional-tehnice în republică se rezolvă în condiții noi. Școlile duale funcționează rezultativ în multe țări europene. Ce reprezintă ele? Paralel cu studiile medii, tinerii obțin și o specialitate care este salarizată competitiv și o ocupație garantată pentru o perioadă îndelungată. Anul trecut o școală duală de acest fel a fost deschisă la Strășeni. În total, la începutul anului 2019 în țara noastră existau deja mai mult de zece asemenea școli.  

Și antreprenorilor locali, și investitorilor occidentali le este convenabil să dezvolte rețeaua școlilor muncitorești.  

”Mai avem o ramură, în care producerea crește în prezent. Este vorba despre fabricile și halele textile. Anul trecut ele au produs mărfuri în valoare de $300 mln. (în anul precedent - $225 mln.). Cum de au un așa succes? Deoarece există piețe de desfacere, produse de calitate și un salariu decent garantat (comparativ cu salariul mediu pe țară) de 300 euro. Șefa unei întreprinderi textile mi-a spus că ea personal merge în sate, discută cu tinerii și-i selectează pentru instruire, cu oferirea unui loc de trai la Chișinău, a unui salariu bunicel și a perspectivei de a construi o carieră profesională”,  spune expertul IDIS Viitorul. 

Economistul a explicat că în Moldova mai există o ramură care în 2018 a înregistrat o creștere  – producerea de cereale și semințe.   

„Au fost comercializate produse în sumă-record de $500 mln. (în anul 2015 - $300 mln.) Ramura se dezvoltă, are nevoie de personal experimentat.  Dacă există cerere, va fi și ofertă, cineva undeva va instrui acest personal”, se arată convins Ioniță.  

El mai menționează că, potrivit sondajelor IDIS Viitorul, există o diferență semnificativă între cele oferite de angajatori potențialilor angajați, și cele ce-și doresc înșiși angajații.  

La întrebarea: „Care este salariul, pentru care nu ați părăsi țara și ați munci aici?” majoritatea respondenților a spus că își dorește un salariu de cca13 mii lei. Adică, cam $750. În 2018 salariul mediu pe țară în economia reală a fost de 6 mii lei sau 300 euro.

Înseamnă asta, că toți cei care nu au un salariu de $750 vor pleca neapărat în căutarea unui destin mai bun? Nu, deloc.  

Acasă e mai bine

Gheorghe Para, șeful sindicatului constructorilor moldoveni din Sankt Petersburg, crede că autoritățile Moldovei nu ar trebui să încheie acorduri interstatale privind oferirea unor cote ale locurilor de muncă pentru cetățenii moldoveni care doresc să fi imigranți de muncă.  

”Recent, într-o discuție cu un funcționar din sindicate, responsabil de angajarea constructorilor noștri în Israel, am fost uimit de reacția lui exaltată la încheierea unui contract de un an cu 1000 de muncitori. Cică, acolo ei vor putea primi $1,5 mii, grație autorităților. Amintesc, pentru Israel acesta nu este un salariu foarte mare. Și doi – chiar dacă în Moldova un constructor primește $500, el este alături de familie, rude, pe care le poate ajuta. Trebuie să dezvoltăm ramura construcțiilor în republică cu legalizarea maximă a noilor locuri de muncă”, spune compatriotul nostru.  

Moldovenii și piața globală

Așadar, treptat, structura pieței muncii în Moldova se modifică. Dar nu numai specialitățile muncitorești devin tot mai căutate. Specialiștii moldoveni în IT în scurt timp vor ieși la nivel mondial. Cel puțin asta rezultă din prezentarea unui studiu al sectorului tehnologiilor informațiilor și comunicării, efectuat recent de Ministerul Economiei și Infrastructurii. Potrivit șefului departamentului Chiril Gaburici, în anul 2018, piața serviciilor IT în Moldova a atins un volum de  $154,4 mln., iar către 2024 se preconizează o creștere pînă la $262,26 mln.

Documentul analizează politica guvernului de dezvoltare a sferei IT, examinează toate componentele ecosistemului necesar creării și dezvoltării businessului în sfera dată, inclusiv institutele IT, asociațiile de ramură, organizațiile care sprijină și promovează companiile IT. Eforturile comune ale lor pot transforma Moldova într-un centru global al tehnologiilor informaționale, deoarece moldovenii deja s-au obișnuit să colaboreze cu întreprinderi din diverse colțuri ale lumii, - se spune în document.    

Potrivit studiului, numărul persoanelor angajate în sfera tehnologiilor informaționale va crește mereu, iar aceasta înseamnă că Moldova va avea nevoie de tot mai mulți specialiști în domeniu – inclusiv ingineri, lipsa cărora este simțită deja în prezent. Iar după, ca să vezi, ar putea crește din nou și numărul savanților. 

Vladimir Popov

Urmărește-ne pe Facebook, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Mai multe

Sondaj Toate

load