COVID-19 în MOLDOVA  Mai multe detalii

TEMELE PRINCIPALE Toate Știrile

mai multeminimizează

Au speriat Europa cu ”made in Moldova”

Au speriat Europa cu ”made in Moldova”

Ne vor permite oare corporaţiile alimentare transnaţionale să producem în Moldova mărfuri moldoveneşti?

Conform statisticii, segmentele de genul produsele alimentare, precum şi medicamentele de larg consum şi, deci, foarte căutate, formează partea leului în venitul total al businessului mondial. Produsele alimentare şi medicamentele –mărfuri de primă necesitate şi cel mai profitabil business din toate timpurile, chiar şi în perioada crizelor financiare. În special în toiul epidemiilor sau pandemiilor. În asemenea situaţii de criză, ţările a căror piaţă internă depinde total de import, devin ostaticii situaţiei. Răspîndirea pandemiei de coronavirus COVID-19 în ţările Europei şi în spaţiul CSI demonstrează strălucit această dependenţă. Mai mult, în lumina acutizării relaţiilor comercial-financiare între ţări, apărute în urma răspîndirii coronavirusului, aplicarea măsurilor dure de către guvernele unui şir de ţări, inclusiv închiderea hotarelor de stat, iniţiativa legislativă îndreptată spre sprijinirea şi dezvoltarea producătorului molodovean trebuie să ieasă din sfera „discuţiilor cvazi-economice” şi să atingă un alt nivel - pragmatic, de politică concentrată a statului. Li se va permite oare autorităţilor moldovenești să realizeze această politică?

”Fabricat în Moldova” — cod roşu de pericol


Proiectul amendamentelor la ”Legea privind comerţul intern”, iniţiat de preşedintele Moldovei Igor Dodon, care ar apăra producătorul moldovean şi ar oferi cca 50% din produsele alimentare de pe tejghelele reţelelor comerciale din Moldova, a provocat multe discuţii. Documentul obligă comerciantul (marile reţele comerciale) să cumpere şi să propună spre comercializare în magazine nu mai puţin de 50% de produse alimentare din lanţul alimentar scurt sau care au fost procesate final în Moldova. Statistica oficială la zi spune că azi în supermarketurile noastre produsele alimentare de import constituie nu mai puţin de 70%. Putem presupune că cifrele, în comerțul neoficial (prin brevet), sînt mult mai mari, dacă ţinem cont de mărfurile de contrabandă, care se simt perfect pe tejghelele unor puncte comerciale moldoveneşti.

Părerile s-au împărţit: unii s-au bucurat că acum vom putea cumpăra produse de calitate fără adaosuri nocive, de care abundă producătorii străini. Cuiva ideea nu i-a plăcut categoric, dat fiind că mărfurile moldoveneşti încă nu insuflă încredere. Alţii (nu fără temei) au fost îngrijoraţi de faptul că norma de 50% a prezenţei mărfurilor moldoveneşti pe piaţă încalcă înţelegerile cu partenerii europeni de dezvoltare. Şi unii, şi alţii au adus zeci de argumente pro şi contra, toate necesită o apreciere minuţioasă. Totuşi, proiectul a fost adoptat de parlament în primă lectură, în prezent se lucrează asupra completărilor şi propunerilor pentru lectura a doua după audierile publice în cadrul comisiei parlamentare de profil.

Dar în spatele acestei gălăgii se vorbeşte prea puţin despre scopurile principale ale proiectului de a apăra nu numai producătorul naţional şi, astfel, a consolida piaţa internă, dar şi de a securiza şi proteja astfel consumatorul autohton, să-l asigurăm cu produse alimentare calitative de primă necesitate — unu, să minimizăm, în perspectivă, riscurile ce ţin de securitatea alimentară — doi. Nu e un vector, ce ar putea fi numit schimbarea unei paradigme care demult era necesară? Nu e un scop care într-un final să devină o politică de stat pragmatică, caracterizată nu de zona de risc, ci de zona de confort a businessului moldovenesc și a consumatorului moldovenesc? Dar acest scop are prea mulţi duşmani care stau nu în birourile din Moldova.

”Noi nu aşa ne-am înţeles!”

După ce a devenit clar că proiectul va fi totuşi pus în dicuţie în parlament (pe timpuri, premierul M.Sandu a rechemat această iniţiativă din parlament fără a da explicaţii), au devenit vezibile nişte amănunte neplăcute din culisele politice. S-ar părea, care-i problema — Moldova vrea să producă şi să consume propria făină, unt, paste şi chefir cu biscuiţi. Un lucru obişnuit. Dar reiese că nu e o bişnuit şi că nu trebuie să-i privească pe moldoveni. Curatorii occidentali, mai exact – cei care fac lobby celor mai mari corporaţii alimentare internaţionale, ce comercializează în lumea întreagă tot ce poate consuma azi omenirea, intenţionau să decidă: să susţină sau ba producerea moldovenească.

Preşedintele I.Dodon declarase că această iniţiativă legislativă a fost rechemată din parlament în noiembrie trecut de cabinetul Sandu în intersele corporaţiilor străine.

Reacţia lui Peter Michalko, şeful delegaţiei UE în Moldova, a confirmat de fapt aceste presupuneri. Michalko şi-a exprimat uimirea, în numele conducerii UE, în legătură cu faptul că pe agenda parlamentului a reapărut proiectul amendamentelor la ”Legea privind comerţul intern”, care, în opinia diplomatului, nu corespund angajamentelor asumate faţă de OMC şi Acordului privind zona de liber schimb (DCFTA). El a amintit Moldovei că 80% din investiţiile care vin în Moldova provin din UE.

”Este foarte important ca reformele ce ţin de dezvoltarea zonei de liber schimb să continue, pentru îmbunătăţirea climatului de afaceri. Trebuie să înţelegem de unde provin provocările pentru interacţiunea dintre noi, fie ea politică, administrativă ori socială. Noi avem o agendă ambiţioasă şi aşteptăm rezultate concrete şi palpabile în colaborarea cu Moldova”, a declarat el.

Şi a demonstrat atitudinea adevărată faţă de politica guvernelor naţionale ale unor ţări ca Moldova, care în schimbul promisiunilor “romantice “ de a deveni vre-odată măcar membru asociat al familiei UE, trebuie să acţioneze strict conform indicaţiilor şi în interesele lor. Puţin le pasă de ceea ce este avantajos pentru Moldova. Experienţa ţărilor UE, care au cedat corporaţiilor occidentale întreaga lor producere şi agricultură şi, astfel, şi-au pus economiile în dependenţă totală de capitalul străin şi politica fondurilor financiare — trebuie să fie un manual ”cum nu trebuie să procedăm” pentru ţările Parteneriatului Estic, printre care este şi Moldova.

Opinii sînt diferite, soluţia e una

Vladimir Golovatiuc, preşedintele Comisiei parlamentare economie, buget şi finanţe, menţiona la întrevederea cu reprezentanţii mediului de afaceri din cadrul audierilor publice pe marginea proiectului, că ”trebuie să trecem la modelul de dezvoltare bazat pe propriile produceri, export şi investiţii. Anume astfel au fost făcute iniţiativele legislative”. Producătorii moldoveni s-au bucurat de iniţiativele date, deşi să concureze cu cei străini la preţ, calitate şi volum de cheltuieli de producere le-ar fi imposibil. Unde mai pui că nu fiecare producător autohton dispune de mijloace pentru promovarea produselor sale, dezvoltarea reţelei de distribuţie, să nu mai vorbim depsre necesitatea unor investiţii enorme în modernizarea procesului tehnologic.

Adică, oricum, fără ajutorul statului nu se poate. În cadrul audierilor parlamentare pe marginea proiectului a răsunat propunerea de a uni întreprinderile mici care nu au infrastructură, nici capacităţi de producere. Dar, în opinia economistului A.Muravschi, fost vicepremier, nu importul prezintă pericol, ci contrabanda care mergea din Ucraina prin Transnistria direct pe tejghelele magazinelor. În emisia postului de radio Sputnik Moldova el a menţionat că ”dacă noi vom analiza structura şi volumul importurilor în Republica Moldova în ultimii ani, vom putea constata că ele au crescut nu din ţările UE. Piaţa noastră internă este supraîncărcată cu mărfuri din Ucraina vecină. Produsele lactate, carnea şi produsele din carne, ciupercile, zahărul. Livrarea acestor produse nu are nimic comun cu Acordul de asociere cu UE. Adesea ele ajung în Moldova prin contrabandă din Transnistria”.

Economistul a opinat, pe pagina sa socială, că proiectul de lege promovat ”а) încalcă un şir de angajamente internaţionale ale RM; b) din punct de vedere tehnic, este imposibilă executarea şi verificarea calitativă a lui; c) deschide şi mai larg uşile pentru corupţia din sfera comerţului”.

În opinia publicistului Dm.Ciubaşenco, fără îndoială cei cu lobby-ul pentru reţelele comerciale străine nu se vor împăca cu încercările Moldovei şi a unor politicieni de-ai ei să apere interesele producătorilor moldoveni. ”...Era clar că lobbyştii reţelelor comerciale străine nu se vor împăca cu încercările unor politicieni moldoveni să apere interesele businessului autohton. Dar este uimitor că primul ”s-a developat” anume ambasadorul UE la Chişinău. Astfel el a ”ars-o” pe Sandu, prin recunoaşterea faptului că ea a rechemat proiectul de lege sub presiunea din exterior şi astfel a confirmat reputaţia sa nu de politician moldovean, ci de manager occidental pe care se încearcă a-l pune în fruntea Moldovei pentru ca ea, ca un robot dirijat de la distanţă, să execute toate ordinele venite dinafară, ca în istoria cu promovarea intereselor reţelelor comerciale străine. Faţă de Michalko nu există pretenții. El este ambasadorul UE şi promovează interesele UE, ale statelor-membre şi ale businessului. Clar, că la Michalko se conectează şi alte ambasade occidentale, în special cea germană, FMI, Banca Mondială, şi cu toatele vor cere de la preşedintele, guvernul şi parlamentul Moldovei să renunţe la intenţia de a proteja businessul autohton?”, a scris publicistul pe pagina sa socială .

Cine este întreţinătorul?

Pentru a înţelege cine ne hrăneşte cu adevărat, e suficient să examinăm atent produsele alimentare din magazinele noastre. Majoritatea lor au fost produse de corporaţii transnaţionale mari, despre existenţa cărora noi nici nu bănuim. Una şi aceeaşi corporaţie poate produce mii de mărfuri cu diverse mărci comerciale. Interesele lor de afaceri nu se reduc doar la produse alimentare. Capacităţile lor de producere se află peste tot în lume, există o divizare - producerea mărfurilor alimentare pentru ţările dezvoltate din UE, pentru ţările CSI, pentru ţările mai puţin dezvolate din zona euro. Producătorii încearcă să tăinuiască această ”inegalitate”. Adică, una şi aceeaşi marfă cu una şi aceeaşi marcă comercială (brend) diferă din punct de vedere al calităţii şi componenţei. Pentru ţările în care capacitatea de cumpărare este mai joasă, respectiv şi cheltuielile de producere vor fi mai joase, pentru a economisi. În acest context, în UE periodic se iscă scandaluri, care devin deja frecvente.

Laptele şi produsele lactate, brînzeturile, iaurturile – avem foarte puţini producători moldoveni mari (2-3). În fond, pe rafturile magazinelor moldoveneşti vedem lapte produs din praf din Ucraina, Rusia, România. În ultimul timp au apărut brînzicile şi aşa-zisele iaurturi cu ciocolată de băut produse în Polonia.

Pastele şi crupele, în fond, sînt de producere rusească, ucraineană, românească. De ceva timp – de producere italiană sau poloneză, însă cu categoria de preţ peste medie.

Ciocolata şi produsele din cacao, diverse checuri, biscuiţi şi bomboane — anume produse de branduri mondiale renumite, importate din diverse ţări UE. Aici ele practic nu au concurenţi nici în politica de preţuri, nici la diversitatea sortimentului.

Monopolul corporaţiilor occidentale se vede şi pe rafturile moldoveneşti cu sucuri, băuturi dulci, apă gazată şi plată. Chiar şi sucurile importate de noi din Ucraina sau Rusia au fost produse la fabricile companiilor străine, cumpărate altă dată la preţ de nimic sau construite de la zero în fostele republici sovietice după destrămarea URSS. La capacităţile de producere dezvoltate în anii de independenţă prin efortul corporaţiilor transnaţionale, Rusia întrece Ucraina. Respectiv, este mai rentabil să aduci în Moldova marfă din Rusia, comparativ cu cea din Germania sau Austria.

Conservele, sosurile, ketchupurile, pasta de tomate şi produsele din ea – aici este prezentat un şir vast de branduri mondiale cunoscute. Pentru ca să nu fim acuzaţi de antipublicitate, nu vom numi branduri concrete. Dar vom aduce un exemplu. Dacă cumpărăm acelaşi ketchup produs în Ucraina de un brand popular la noi, ar trebui să ştim că el a fost produs de o companie cu capital străin sută la sută, în conducerea căreia nu există cetăţeni ai Ucrainei. Putem presupune că nici reţetele nu le scriu tehnologii ucraineni. Majoritatea acţiunilor corporaţiilor alimentare aparţin fondurilor instituţionale sau de investiţii. Corporaţiile private alcătuiesc excepţii foarte rare. Adică, este complicat să urmăreşti întregul lanţ şi să înţelegi care companie stă în spatele unui anumit brand. Unde mai pui că informaţia despre activitatea sa financiară şi de producere giganţii alimentari mondiali nu o prea afişează. Totuşi, putem afla şi lucruri interesante. Vom exemplifica în cele ce urmează prin lista unor lideri mondiali în producerea produselor alimentare, prezente pe piaţa moldovenească.

The Coca-Cola Company (SUA) — lider pe segmentul băuturilor fără alcool. Venitul net în 2019 a sporit cu 39% comparativ cu cel din 2018 şi a constituit 8,92 miliarde dolari. Produce cunoscutele branduri Coca-Cola, Diet Coke, Fanta, Schweppes şi Sprite.

Danone (Franţa) — produse lactate, hrană pentru copii, ape minerale şi produse medicinale. Conform rezultatelor trimestrului patru din 2019, Danone şi-a sporit volumul de vînzări cu 3,9%, şi a atins cifra de 6,241 mlrd. euro.

În reţeaua comercială moldovenească este prezentă, în fond, producţia acestui brand — iaurturi, brînză, brînzică dulce, amestecuri.

Kraft Heinz Company (SUA) — al treilea, ca mărime, producător de produse alimentare şi băuturi în America de Nord, în lume — locul cinci (este comercializat în 190 de ţări). Venitul net în a.2019 a constituit 1,935 mlrd. dolari, venitul comercial — 24,977 mlrd. dolari. În Moldova, această companie ocupă poziţii ferme pe piaţa cafelei, este cunoscută graţie brandurilor ”Jacobs Monarch” şi ”Carte Noire”.

Nestlé (Elveţia) — produce cafea solubilă, apă minerală, produse lactate, ciocolată şi hrană pentru copii. Are şi produse cosmetice, şi farmaceutice.

În Moldova mai este cunoscută prin hrana pentru copii, cafeaua solubilă Nescafe şi asortimentul produselor lactate şi de ciocolată. Profitul net în anul 2019 a fost de 12,609 mlrd. franci elveţieni (12,9 mlrd. dolari SUA). Venitul din vînzări — 94,87 mlrd. dolari. Mai bine de 400 fabrici în 83 ţări ale lumii.

Ferrero SpA (Italia) — acest producător de dulciuri ne este cunoscut graţie bomboanelor Raffaello şi Kinder Surprise. Venitul — 10,3 mlrd.euro (2016).

Bonduelle (Franţa) — un cunoscut producător de legume congelate şi conservate. În reţeaua comercială moldovenească este reprezentat pe larg. Venitul net (în I semestru 2015-2016) — 36,6 mln. Euro, profitul în aceeaşi perioadă — 1,01 mlrd. euro.

43 de fabrici în 11 ţări. Controlează pe segmentul său 11% din piaţa europeană (conform datelor din anul 2016).

***

Am numit doar o mică parte din companiile, produsele cărora le avem prezente pe piaţa noastră. De fapt, azi toate nişele de preţuri şi mărfuri din lanţul alimentar le ocupă importurile. Pentru producătorii moldoveni, situaţia este agravată şi de faptul că în Moldova încep să apară hipermarketuri cu mărfuri de calitate europeană la preţuri reduse, inclusiv pe segmentul alimentar.

Concluzii:

  1. Încă nu demult nu erau luate măsuri de promovare a produselor autohtone pe piaţa moldovenească. Deficitul balanţei comerciale sporea, iar autorităţile nu demonstrau interes pentru promovarea produselor moldoveneşti. Nu exista o politică echilibrată de stimulare a pieţei interne. Nu exista un sistem clar al achiziţiilor de stat de la producătorul autohton.
  2. Nu e nimic rău în importuri, dar în toţi anii de independenţă, în Moldova a crescut deficitul balanței comerciale în folosul producătorului străin. Azi acest indice este de 3,1 mlrd. USD, dintre care importurile din ţările UE anul trecut au constituit 2,9 mlrd. USD. Pentru dezvoltarea producerii autohtone nu ajung mijloace, sistemul bancar este scump, mic și nu este capabil să finanțeze dezvoltarea. Dar aceasta nu este singura cauză. Curatorii din afară, care au luat ţara noastră sub aripă, promovau aici politica care a dus la dispariţia ramurilor strategice altă dată, care formau bugetul economiei naţionale. Moldova a fost transformată într-o ţară dependentă de politica externă şi de sursele financiare din Europa şi Occident.
  3. Businessului nostru mic şi mijlociu îi este greu să concureze cu giganţii alimentari mondiali, cu bugete uriașe pentru publicitate, care s-au stabilit pe piaţa Moldovei. O înţreleg toţi actorii — şi producătorii moldoveni, şi demnitarii din guvern.
  4. Pentru ca initiativa de protejare a producerii interne să nu devină un PR deşert, trebuie să creăm un mecanism real de sprijinire a businessului moldovenesc. Fără ajutor, inclusiv financiar, antreprenorii nu se vor isprăvi. Mai trebuie revăzută şi legislaţia fiscală, pentru a stipula nişte înlesniri fiscale, pe o anumită perioadă, pentru producătorii locali. Să fie revăzut sistemul subvenţiilor de stat în direcţiile prioritare şi acordat un ajutor real la creditare (cu garanţiile statului) pentru dezvoltarea producției, cu un procent mic şi o amînare a plăţilor, precum și pentru promovarea produselor autohtone.
  5. Fără îndoială, asupra guvernului se vor face presiuni externe colosale în vederea păstrării interesului corporaţiilor străine pe piaţa de consum a Moldovei. Şi de a lăsa totul aşa cum este azi.
  6. Pentru a depăşi situaţia, nu e suficient doar să adoptăm amendamentele la ”Legea privind comerţul intern”. Va fi nevoie de negocieri complicate (practic, în condiţiile unei posibile blocade politice şi economice) cu partenerii europeni de dezvoltare, care vor insista pe situaţia privilegiată a producătorilor europeni (citeşte –occidentali), pe care le-au creat-o autorităţile moldovene în cadrul Acordului de asociere cu UE.
  7. Dar actuala criză provocată de pandemie poate schimba radical toate relaţiile commercial-economice anterioare, iar producătorul moldovean va căpăta şansa unică de a-şi consolida poziţiile la maxim, dar acesta deja este un subiect aparte.

Evghenii Ojenov

Urmărește-ne pe Odnoklassniki, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter


Știrile partenerilor noștri
loading...

Sondaj Toate

load